La ce se gandeste un om inainte de a-si pune capat zilelor? Care sunt motivele care ii determina pe timiseni sa se atarne de creanga unui copac si sa lase viata in urma? La majoritatea, dragostea neimpartasita sau asteptarile inselate, problemele financiare, neintelegerile cu soacra, cuponul de pensie. La unii, chiar spiritele care strica tractoare ori uzinele comuniste.
Am aruncat o privire peste cateva dintre scrisorile de adio ale sinucigasilor care - desi Biblia spune ca vor ajunge in infern - il pomenesc pe Dumnezeu in ravasul de adio.
Unele biletele scot inca o data la iveala ca romanul s-a nascut poet si nu isi lasa talentul sa se ofileasca nici chiar in fata mortii. Sub copacul sau grinda de care se vor atarna, oamenii care vad in moarte singura solutie a problemelor care ii macina, se pun sa scrie. Unii lasa mesaje echipei favorite de fotbal, altii scriu poezii, cativa cu simt estetic descriu zona inainte de sinucidere, o parte dintre ei dand indicatii regizorale despre cum si-ar dori sa fie inmormantati. "Iubitiva, dar fara minciuni" Una dintre cele mai interesante scrisori sinucigase este cea a unui timisean care si-a luat viata in urma cu cateva luni, nu inainte de a lasa in urma indicatii pentru toata lumea. Din motive usor de inteles, nu vom da publicitatii numele celor care au lasat urmasilor ultimele ganduri puse pe un colt de hartie.
Biletul debuteaza cu o poezie pentru intreaga suflare a pamantului: "In calea vietii voastre/Sa straluceasca ghioceii/Si sa va sporeasca norocul/Sanatatea fericirea si «Blandetea»". O alta poezie e cu dedicatie, pentru "Soarele meu": "Sa stralucesti la infinit/Si sa fii plina de straluciri/Si speranta si toti ingerii, sfintii si bunul D-zeu sa te ocroteasca/Acolo unde voi fi eu/Te voi veghea mereu/Am sa fiu langa tine/ In orice clipa, la orice pas al tau". Y love yu sou match forever" Urmeaza apoi nis
