CULTURA SI PIPER In timp ce urmaream spectacolul "Zoo Story" la Clubul Prometheus din Bucuresti, am trait cu stupoare si cu o stranie senzatie de alienare sentimentul ca lumea careia ii apartinem tinde sa se transforme intr-un cosmar al incomunicarii.
Intr-un secol in care informatia circula cu viteza luminii, iar mijloacele de comunicare aproape ca au sufocat relatiile pur umane, gradinile zoologice ale copilariei au capatat dintr-o data alte dimensiuni si amenintarile din adancul acelui univers insondabil, despre care s-a scris de mii de ani, sufletul uman, au inceput sa-mi para mai sumbre ca orice.
Asa cum a fost condus de regizorul Kostas Radulescu, textul lui Edward Albee ajunge sa releveze adevaruri cosmaresti despre fiinta de langa noi. Spatiul scenic se izoleaza, decupandu-se din imediat. O pagina dintr-o carte cu poze in care ne regasim cu totii, unde regizorul a taiat, izoland pentru cateva zeci de minute, "lumea lor" de "lumea noastra". Iar la sfarsit da drumul sa se aseze din nou la locul ei imaginii care ne face pe toti sa devenim parte din aceeasi infricosatoare gradina zoologica ce zace in noi. O poveste in care lupta pentru supravietuire nu mai are nimic de-a face cu instinctul foamei, ci, din contra, cu acela al gandirii. Caci in spectacolul lui Kostas Radulescu gandirea devine instinct...
O banca obisnuita, undeva intr-un parc din lumea larga. Si doi oameni... La prima vedere, conflictul are de-a face exclusiv cu ideea de posesiune: banca. Si totusi, lupta care se da este pentru lumea iluziilor. Peter (conturat de Bogdan Serban, poate pe alocuri neconvingator) este, la prima vedere, un barbat cu o existenta implinita (sotie, casa, copii, propria gradina zoologica). Jerry (I.G.), in schimb, n-are nimic. Isi duce cu el toate obiectele si toate povestile, are curajul sa-si spuna cu voce tare suferintele. El este vagabondul de cand lum