La sedinta CNSAS de marti, 4 aprilie 2006, Corneliu Turianu si-a dat demisia. Confirmand spectaculos ceea ce mi-a declarat duminica, 2 aprilie, la Zig-Zag cu Ion Cristoiu: ca alegerea sa n-a fost opera vreunei intrigi de Servicii sau de partide, ci o pura intamplare. Daca ar fi fost, Corneliu Turianu nu si-ar fi dat demisia. Ar fi ramas mai departe in fruntea CNSAS. Totul era de partea lui: legea, democratia, bunul-simt. Corneliu Turianu si-a dat demisia din functia de presedinte al CNSAS. Cu opt voturi "pentru" si doua "impotriva", in fruntea institutiei a fost ales Claudiu Secasiu.
Lovitura de teatru la CNSAS? Evident ca nu. E o lovitura Traian Basescu. Prezent fara justificare constitutionala la sedinta extraordinara a Colegiului (cum va mai avea acest organism puterea sa-l deconspire pe Traian Basescu?!), presedintele a manevrat in asa fel incat sa iasa pana la urma asa cum au vrut el si Serviciile: sa nu ajunga presedinte Constantin Ticu Dumitrescu.
Cei care n-au urmarit evenimentele de ieri se vor intreba, fireste: ce a facut Constantin Ticu Dumitrescu dupa sedinta? Si-a dat demisia din CNSAS? A amenintat ca-si va da foc in fata Palatului Cotroceni, pentru ca l-a invins Securitatea?
Ei bine, Constantin Ticu Dumitrescu a iesit in fata bildingului si a declarat ca va ramane in Colegiu "pentru a veghea ca lucrurile de-aici sa se intample corect".
Nu de putine ori am scris si am spus ca toti cei care se erijeaza in Robespierri ai Romaniei tranzactioniste, in Lenini ai anticomunismului si antisecurismului sunt, in realitate, niste bravi fripturisti. Dincolo de guresenia lor neobosita se ascunde tanjirea dupa un chilipir.
Constantin Ticu Dumitrescu m-a confirmat.
De o saptamana si mai bine, Constantin Ticu Dumitrescu nu conteneste a sustine ca nu se bate pentru un scaun, ci pentru un ideal: deconspirarea Securitatii. Garantia
