Pe 23 martie s-au desfasurat opt performante web live la Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti (curator Anne Roquigny, programator Stéphane Kyles, coordonator Cosmin Tapu). La aceste performante Wj’s au participat Vali Chincisan, Dorel Naste, Suzana Dan, alaturi de Lucille Calmel, Sylvie Astié, Jean-Baptiste Bayle, Olga Kisseleva si Mihaela Kavdanska. Continuind demersurile incepute de Dj-s si Vj-s, acesti artisti produc noi practici culturale si artistice, practici aflate la granita cu multimedialul.
Prin intermediul sistemului public de tip Wj, artistii de acest tip manipuleaza continutul web-ului, proiectiile multiecranate realizate cu ajutorul laptopurilor creind un spatiu virtual wireless.
Evenimente similare s-au desfasurat la Festivalul Dis-patch din 2005, din Belgrad, Serbia, pe data de 9 noiembrie 2005, cu performeri web precum: Sylvie Astié, Jean-Baptiste Bayle, Anne Roquigny si Lucille Calmel. Dar si la Centre Pompidou, in 17 noiembrie 2005, plasticiene ale web-ului fiind Agnès de Cayeux, Anne Laforet si KRN sau la Atelier Rencontres de l’Ecole Supérieure des arts décoratifs, cu experimente web „dada Wj-s“ realizate de Sylvie Astié, Jean-Baptiste Bayle si Lucille Calmel.
in primul rind, artistii webjockeys isi propun sa mixeze sursele web, adica diversele fluxuri ale retelei in timp real. Astfel de performante vor, evident, sa se desprinda de experientele solitare ale unui artist ori utilizator in fata unui calculator, de navigarea rizomatica (si totusi alienanta) in motoarele de cautare.
Adoptind tehnica suprapunerii de imagini sau de sunete, metodele reciclarii si ale reinterpretarii, acesti artisti reusesc sa transforme continutul retelei in formule personale de expresie, in forme de ambient virtual la care publicul poate participa. in citeva cuvinte, avem colaje si montaje, tehnici deopotriva avangar