In incercarea de a demonstra imbecilitatea unor masuri luate de autoritatile americane in heirupista campanie anti-terorsim, documentaristul Michael Moore a pus in balanta doua situatii, gasite pe "taramul tuturor posibilitatilor". In vreme ce, la un control de securitate, la "check-point"-ul unui aeroport, o mama era silita sa-si bea propriul lapte, pentru a demonstra ca nu e trinitrotoluen care, eventual sa-i armeze bebelusul taliban, declansand focosul din suzeta, in aceeasi America, o coasta a oceanului de cateva sute de mile era pazita de un singur puscas marin, a carui prima reactie era ridicatul din epoleti atunci cand il intrebai cum Dumnezeu reuseste sa acopere ditamai teritoriul.

Romanii s-au hlizit copios vazand documentarul in cauza, pentru care s-a batut lumea buna la premiera, rulata cu casa inchisa. S-au facut poante, iar anti-americanii autohtoni s-au amuzat pe seama prostiei fara seaman a unei asemenea "strategii de securitate". In timp ce puscasul american inca isi face rondul zilnic, pe sutele de kilometri de coasta, in comuna timiseana Darova un politist, singurul la un Post de Politie la care e arondata o comuna de 3.000 de suflete, mai trebuie, printre picaturi, sa pazeasca si 300 de hectare de padure. Ce o fi fost oare in capul celor care au facut aceste scheme de personal din birouri capitonate de Capitala? S-or fi gandit probabil ca un politist care are in raza de competenta o padure de 300 de hectare se trezeste dis de dimineata, isi saruta copiii, isi ia ranita, busola si toiagul si pleaca agale spre padure, fluierand un cantec de haiducie. Dupa care se intoarce din rond peste o luna, barbos, supt la fata, ca in filmele cu partizanii care, retrasi in munti, nu stiu ca razboiul s-a terminat acum vreo 50 de ani si continua sa puna bolovani pe sinele pe unde stiau ei ca trebuie sa treaca trenurile fascistilor.

Intre timp hotii de le