Anemonele sau „florile vântului“, cum sunt denumite popular, sunt, in lunile aprilie si mai, adevarate „comori“ ale gradinilor sau pot decora in orice sezon interioarele, in aranjamente cu flori taiate. Genul Anemone cuprinde multe alte specii intâlnite in decorul natural al gradinilor. Denumirea populara de „floarea vântului“ provine de la faptul ca semintele sunt usor spulberate de vânt, datorita unor perisori pufosi care imbraca semintele. Planta prezinta in pamânt o formatiune tuberoasa aplatizata, negricioasa, denumita „patte“ in limbajul de specialitate. Acest organ asigura perenitatea plantei si inmultirea ei. Are frunze petiolate, cu limbul palmatfidat, formând o tufa la nivelul suprafetei solului. Din mijlocul frunzisului tâsnesc tulpinile florale inalte de 20 - 30 cm, in numar de opt - zece fire pe planta. Fiecare fir poarta in vârf o floare, care poate fi simpla - alcatuita din sase - opt petale si cu aspect de lalea sau mac - ori involta (batuta sau dubla) - cu mai multe rânduri de petale. Culorile predominante ale florilor sunt alb, rosu si albastru. Florile au stamine lungi, de culoare neagra, care contrasteaza puternic si placut cu petalele. Cei mai cunoscuti hibrizi sunt: Hollandria - flori simple, roz, Mona Lisa - flori simple, albe, maro si albastre, Admiral - flori involte roz-inchis, Gouverneur - flori involte, rosu stacojiu. Anemona este o planta perena, al carei „patte“ necesita o perioada de repaus destul de indelungata (patru - cinci luni). Uneori, perioada de repaus se poate prelungi pâna la un an. Scurtarea repausului, desi este necesara, influenteaza negativ cantitatea si calitatea florilor. Ca urmare, dupa ce plantele infloresc si isi incheie vegetatia nu se mai uda, daca tuberculii ramân in pamânt. Este mai indicat sa se scoata afara si sa se pastreze in depozite, dupa o prealabila stratificare in nisip sau in turba, pâna in momentul repl