- Cultural - nr. 69 / 10 Aprilie, 2006 Am crescut cantand, a respect, Imnul nostru national "Traiasca Regele", cu orice ocazie sarbatoreasca sau cu diferite manifestatii cultural-artistice sau sociale, cu tremur in glasul ce exprima emotia constiintei ca avem o regalitate care ne apara de orice rau, fiind un fel de altar al recunostintei in fata caruia ingenuncheam ca si in bisericile in care se invoca o viata lunga si sanatate, monarhiei si monarhului de atunci. Astazi, privind retrospectiv cu alti ochi decat cei ai prosternarii, ma-nchin cu recunostinta in fata memoriei primului dintre Hohenzollerni, Regele Carol, care ne-a implementat rigorile disciplinei nemtesti, dar si puritatea gandului prin care "s-a facut" roman, atat in oranduielile interne, cat si in politica externa a tarii. Celalalt, Ferdinand Intaiul, intregitorul de Tara, a fost doar emblema sub care vointa si visul de veacuri ale poporului roman s-au implinit, rotunjindu-ne hotarele intr-un cerc inchis al sperantelor implinite. Dar dupa aceea? Camarile ale pacatului si profitului nicicand satisfacut, instabilitati, alungari, reveniri, cedari din fostele teritorii redobandite prin dreptatea cucerita si recunoscuta de istorie; plecari ori reveniri, purtand un steag ce falfaia a trecut, respectat cat si cand a avut si realizari care sa-l merite; nostalgii regasite in visele celor ce-s azi aproape trecut. Si, de-odata, revendicari nejustificate prin saracia in care se zbate azi poporul acesta, privat 45 de ani de drepturile cucerite prin jertfele inaintasilor, lipsit de orice crez in mai bine, asa cum incepusera sa infloreasca bunastarile, libertatile si demnitatea recapatata ca neam eliberat de jug strain, cu un drapel care impunea salutul de respect al oricarui strain ce se pripasea pe acest loc mirific care se numea ROMANIA, nu din complezenta diplomatica, ci din pretuirea constientizata prin cele ce