Nici dupa peste douazeci de ani de Germanie, Dan Andrei Aldea si Andrei Ujica nu au putut sa treaca peste amintirile dureroase ale unor vremuri din care nimeni n-a scapat teafar. Aici, in Romania, totul pare sa fie mult mai simplu: trecutul abject ramine doar un moft, un subiect aflat pina la urma doar la cheremul unor politici de partid. Trecutul comunist a reintrat in trend in ultimele doua-trei saptamini in presa si pe scena politica romaneasca. Ocazia, stim bine, a fost prilejuita de scandalurile si de jocurile de culise ale alegerilor CNSAS. Pina acum, cu mici exceptii, mai toti asa-numitii "formatori de opinie" au incercat sa-si faca rating fara sa fie nicicum tentati sa recurga la teme ale istoriei recente, de dinainte de '89. Scandalul CNSAS i-a facut sa scoata din sertare si sa scuture de praf imagini de arhiva, slogane anticomuniste, articole si reportaje de almanah, revista etc. Ar fi de ajuns sa amintim doar ca pina si Gabriela Vrinceanu-Firea a filozofat pe marginea Apelului catre lichele initiat de Gabriel Liiceanu, ca sa realizam masura in care presa a inteles sa abuzeze de acest nou (?!) subiect incendiar, numit "lupta anticomunista". Dupa ce se va fi plictisit si de aceasta tema, mass-media romaneasca va renunta la ea, asa cum un copil arunca o jucarie stricata. Plecati de peste douazeci de ani din tara, in plina dictatura comunista, doua simboluri ale rock-ului romanesc nu par sa fi uitat vremurile care i-au gonit in Germania, pe unul la München, pe celalalt la Karlsruhe. Primul este Dan Andrei Aldea, unul dintre cei mai mari chitaristi pe care i-a avut Romania si omul caruia ii datoram existenta acelui Sfinx care ne-a lasat fabulosul album Zalmoxis. Intr-unul dintre rarele sale interviuri (in revista Art&Roll), acum patru ani el afirma urmatoarele despre colaboratorii Securitatii infiltrati in lumea muzicala romaneasca: "Ar fi ridicol sa stim adeva