ecranului. Departe de freamătul Capitalei, pe şoseaua Giurgiului, la Jilava, pe o tăblie prăfuită, de-abia se vede scris "Arhiva Naţională de Filme", una dintre cele mai mari din estul Europei, ecranului. Departe de freamătul Capitalei, pe şoseaua Giurgiului, la Jilava, pe o tăblie prăfuită, de-abia se vede scris "Arhiva Naţională de Filme", una dintre cele mai mari din estul Europei, după cum ne-a informat directoarea instituţiei, Anca Mitran.
Ani de-a rândul, Arhiva de Filme s-a confruntat cu probleme serioase de depozitare a colecţiei, condiţiile improprii fiind des semnalate în presă. Într-o vizită recentă la sediul din Jilava, am fost surprinşi să aflăm că banii pentru îmbunătăţiri au început să vină, iar lucrurile încep să se schimbe. O parte din aparatura veche a fost înlocuită cu dispozitive de 50.000 de euro aduse din Germania, singura problemă rămânând depozitele de acum 40 de ani, care nu mai corespund cerinţelor anului 2006. ANF, înfiinţată în 1957, în subordinea Ministerului Învăţământului şi Culturii, a funcţionat astfel până în 2003, când a fost comasată cu Centrul Naţional al Cinematografiei. Anul trecut însă, Arhiva Naţională s-a reînfiinţat, ca instituţie publică de interes naţional, în subordinea CNC, cu finanţare din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat. Anca Mitran consideră această independenţă ca fiind un pas uriaş, fondurile venind din mai multe părţi. Banii nu mai sunt o problemă şi deja s-a trecut serios la îngrijirea patrimoniului, care măsoară 113.000.000 metri de peliculă. Peste 400.000 de bobine (dintre care 4.530 bobine originale de film nitrat) au strâns mai mult decât istoria unui secol. Anul acesta se împlinesc 110 ani de cinematografie în România. Au fost surprinse, în tot acest timp, revoluţia industrială, războaie, descoperiri ştiinţifice sau filme ale unor amatori sau regizori profesionişti care au
