câştigătoare apărea coaliţia de centru-dreapta a lui Berlusconi. Televiziunea publică s-a văzut nevoită să-şi ceară scuze şi să anuleze mesele rotunde prevăzute cu participarea unor analişti şi comentatori cunoscuţi, care nu mai aveau ce să comenteze. Rând pe rând, adepţii celor două coaliţii au trecut de la extaz la agonie şi invers. Abia la ora 3 noaptea, în Piazza dei Santissimi Apostoli, unde îşi are sediul coaliţia de centru-stânga, Prodi, urcat la tribună, anunţa cu vocea sugrumată de emoţie, referindu-se la Camera Deputaţilor "Am câştigat! Vom avea peste 340 de deputaţi şi vom guverna timp de cinci ani". Parcă nevenindu-i la început să-şi creadă urechilor, mulţimea adunată în piaţă a izbucnit în urale nesfârşite, agitând steaguri în culorile curcubeului, simbolul rezistenţei împotriva războiului din Irak şi intonând imnul partizanilor italienilor "Bella Ciao". "Este cel mai frumos lucru care ni se putea întâmpla, este a doua eliberare a Italiei", a exclamat, târât de entuziasm, unul dintre tinerii aflaţi în piaţă. În scurt timp, Comisia electorală centrală avea să confirme spusele lui Prodi, cele două coaliţii fiind despărţite însă doar de un număr infim de voturi. Centrul-stânga a obţinut 49,8 la sută din sufragiile exprimate, iar centrul-dreapta - 49,7 la sută, dar ca urmare a primei electorale ce-i revine, coaliţia lui Prodi va dispune în Camera inferioară a parlamentului, aşa cum îşi anunţase adepţii, de 340 de mandate din totalul de 630, suficient pentru a-i permite să guverneze.
şi la Senat, centrul-stânga pare a avea avantajul, cu 158 de mandate în comparaţie cu 156 sau 157, cât ar urma să revină centrului-dreapta. Aşadar şi la Senat coaliţia lui Prodi are o situaţie avantajoasă de natură a-i permite să guverneze, cel puţin în perioada imediat următoare, fără a se izbi de dificultăţi deosebite şi fără a fi deci nevoie de convocarea unui nou scruti