"Secret", "informatie clasificata", "clauze de confidentialitate" tind sa devina cuvinte de ordine la institutiile publice, atunci cand vine vorba de contracte derulate din fonduri europene sau publice. Scandalul EADS e, poate, cel mai bun exemplu in acest sens - abia dupa ce presa a facut taraboi, contractul s-a desecretizat. Fara sa inteleaga ca, in afara de chestiunile strategice, de securitate nationala, chestiunile gen "informatie clasificata sau confidentiala" nu au ce sa caute in contracte de achizitii de bunuri si servicii facute din banul public, o parte din autoritatile publice, la nivel local sau central, continua "politica secretului" in chestiuni care ar trebui sa fie mai mult decat transparente, fiind platite din banul contribuabilului.

In 2001 Consiliul Judetean Timis, prin Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului, semna un contract de ordinul zecilor de miliarde de lei cu o firma din Bucuresti, pentru constructia Centrului de Zi pentru Copiii Strazii de pe strada Damsescu numarul 53. Printre alte prevederi, contractul contine si o clauza de confidentialitate prin care semnatarii au vrut sa se asigure, probabil, ca tin deoparte curiosii. Judecand dupa faptul ca, de exemplu, o poarta a acestui Centru de zi a costat 125 de milioane de lei, la nivelul anului 2002, te poti intreba daca aceasta clauza de confidentialitate a fost intamplatoare. Contracte secretoase In octombrie 2001, demara in Timisoara cu surle si trambite constructia unui Centru de zi pentru copiii strazii, a carui locatie s-a hotarat a fi strada Damsescu. Evenimentul era prezentat in termeni elogiosi de partea de presa "de serviciu" de atunci, dupa obiceiul vremii. Acest proiect a fost finantat de Banca Mondiala, Guvernul Romaniei, Agentia Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Consiliul Judetean Timis. Deci, bani publici si bani europeni. In pregatirea