Imi pare rau de Steaua ca are asa un patron, care vrea sa iasa mai mult in evidenta decit oricare dintre jucatorii sai. imi pare rau ca lui Gigi Becali, desi se pretinde un bun si smerit crestin, ii da in clocot infatuarea si laudarosenia. Echipa Steaua a avut, in aceasta primavara europeana, doua reprize magnifice, ambele in deplasare, la Hereenveen si la Sevilla. in cele doua orase europene, Steaua a marcat cite trei goluri. Mai ales la Sevilla, echipa a functionat ca un ceasornic in partea a doua a meciului, cu Banel Nicolita in forma maxima. De ce mintea noastra isi aminteste cu greu acele momente fotbalistice si ne revine mereu imaginea de la Golden Blitz cu cei doi cheflii – Gigi Becali si Traian Basescu – unul cu tigara fluturata pe la nasul presedintelui, altul cu o privire sticloasa, a omului care a vazut singur meciul, intr-un restaurant care trebuia populat cu Becali si Dan Pavel (ce pacat ca ilustrul politolog nu s-a dus acasa sau in Piata Universitatii, cu suporterii! Nu stiam ca reteta ca sa fii un infocat suporter stelist este sa te guduri pe linga Gigi Becali si apoi sa faci texte encomiastice presedintelui).
Imi pare rau de Steaua ca are un suporter – l-am numit aici pe presedintele Basescu – care si-a calcat in picioare staiful prezidential si s-a dus sa hauleasca la mese. Nicaieri un sef de stat, daca vrea sa omagieze un succes sportiv, nu alege un restaurant. Toate distinctiile sportive se acorda intr-un cadru oficial, de obicei la resedintele acelor demnitari; locul de slava sportiva trebuie sa impuna respect pentru performanta. Oare citi presedinti de stat chefuiesc cu echipele preferate, pina in ziua, cu lautarii dupa ei? Nu este, de fapt, o minimalizare a performantei sportive, o luare in deridere a Stelei, daca o expui din bodega? Daca Traian Basescu era, cum a pretins, un om obisnuit, care se bucura de calificarea Stelei, de ce