- Cultural - nr. 73 / 14 Aprilie, 2006 Din orice unghi si oricum ar fi privite, figurile unor scriitori au intrat in memoria posteritatii cu totul altfel decat si-au dorit-o insisi creatorii. Este si cazul Silviei Obreja (nascuta pe data de 31 octombrie 1947, la Lechinta de Mures si trecuta la cele vesnice tot intr-un octombrie, 2003), a carei viata s-a derulat pe parcursul unor interesante decenii ale culturii noastre moderne. Poeta cu aspiratii dintre cele mai inalte si cu un nonconformism ce-i statea bine, a devenit repede cunoscuta si apreciata atat ca poet, cat si ca jurnalist. In cea din urma calitate a facut parte din colectivele redactionale ale publicatiilor muresene "Gazeta de Mures", "24 ore muresene", "Total informatia", "Ambasador", "Tarnava", "Vatra", scriind cu patos si creionand portretele unor intelectuali, unei intregi lumi de scriitori, actori, pictori etc. In cursul vietii, Silvia Obreja a publicat doua volume de versuri: Frumoasa neliniste (1994, Editura Mentor din Targu-Mures, cu ilustratii de prof. Rodica Pop) si Certificat de boala (1998, Editura Lyra, ilustratii de Mihai Chiriac). Despre poeziile Silviei, criticul literar Cornel Moraru spunea: "Lirica Silviei Obreja se hraneste cu predilectie din obsesia trecerii angoasate a timpului. Versurile, remarcabile adesea prin finetea notatiei abrupte, umplu un gol si o frustrare a sufletului. Mecanismul scriiturii este deosebit de simplu: memoria si visul lucid provoaca marturisirea febrila si usor patetica, de o gratie neafectata a poetei. Ea refuza constant cosmarul, pe care-l numeste anarhie de clarobscururi. In schimb, cultiva cu insistenta paradoxul si imagismul metaforei, fara a exagera. Tonul uneori este decis barbatesc". Redam una dintre poeziile sale, intitulata "Numai femeie". "Lunecand / o coapsa langa coapsa / puf de gutui / cernut din soare / cascada racoroasa / Cactus / cupa cu vin /