Benedetta Craveri, Amante si regine. Puterea femeilor, traducere si note de Serban Stati, Editura "Curtea Veche" (tel.021/222.57.26), 344 pag.
Desi acopera exact continutul, titlul comercial al acestei carti ar putea crea confuzie: nu e vorba de romantari facile, de tipul "Femei celebre", ci de un studiu pe cat de serios pe atat de placut scris despre figurile feminine care au influentat istoria Frantei din secolul al Xv-lea si pana la revolutia din 1789. Fara sa fie manifest feminista, profesoara italiana specialista in cultura franceza demonstreaza folosind documente fiabile ca, in ciuda misoginismului oficial, o serie de doamne, ajunse ca sotii sau favorite alaturi de monarhi, au reusit sa orienteze deciziile politice ale acestora si sa conduca din umbra jocurile puterii. Dar, mai intai, o mica recapitulare. Dupa cum bine stiti, traditia de sorginte greco-romana si iudeo-crestina considera femeia inferioara intelectual, moral si psihic barbatului, socotit singurul in stare sa ia decizii si sa conduca destine. Inceputurile Evului Mediu consemneaza o crestere progresiva a drepturilor "sexului slab": nobilelor li se ingaduie sa mosteneasca titluri si feude, iar femeilor din clasele inferioare - sa practice anumite meserii, sa se organizeze in comunitati si confrerii, sa instituie ordine religioase. Odata cu Renasterea insa, aceste drepturi se reduc drastic. Rolul femeii e din nou circumscris doar familiei, careia trebuie sa-i asigure stabilitatea, ordinea si continuitatea, in supunere absoluta fata de sot. "Mintile luminate" (barbatesti, fireste) ale epocii erau de acord ca educatia fetelor sa se faca doar in acest sens, un acces liber la cultura riscand sa stimuleze "defectele inerente fiicelor Evei, precum curiozitatea si orgoliul". Si totusi, demonstreaza Benedetta Craveri, aceasta segregatie nu a impiedicat o serie de femei capabile si ambitioase sa s