Fundas dreapta, Nae Ungureanu s-a consacrat in fotbal ca fundas stânga, secret pe care putini jucatori il cunosteau. A fost dintre cei mai longevivi fotbalisti români, prezenta lui numai in Divizia A insumând 438 de jocuri oficiale la Universitatea, Steaua si Rapid, el retragându-se de pe terenul de joc la 37 de ani! A jucat doua semifinale de Cupe Europene (cu Universitatea si Steaua), plus finala Cupei Campionilor Europeni din 1989, Milan - Steaua. A fost 4-0 pentru milanezi, Gullit si Van Basten perforând poarta lui Silviu Lung fiecare de doua ori. Dupa câtiva ani, intrebându-l pe Ungureanu care a fost adversarul cel mai temut din cariera, a evitat intr-un fel sa-mi raspunda. Si mi-a explicat de ce: „Pai, nu mai voiam sa-mi amintesc de Gullit si Van Basten!“. Luptator, ambitios si serios, asa l-au caracterizat colegii pe Nae Ungureanu, fotbalistul. Antrenorul Ungureanu? Aceeasi coloana vertebrala, acelasi orgoliu de oltean pursânge. A antrenat, printre alte echipe, si pe Electroputere, in sezonul in care la Universitatea era antrenor principal Victor Piturca. A salvat pe Electro de la retrogradare, iar Piti i-a propus sa fie in staff-ul Universitatii, ca secund. Universitatea s-a clasat atunci pe locul doi si participa in Cupele Europene, dar Ungureanu, orgolios, a refuzat: „Nu mi-a placut niciodata sa fiu al doilea...“. Probabil ca boss-ul celor de la Pandurii, Condescu, a aflat despre calitatile lui „Rosu“ si inca de anul trecut l-a vrut pe banca tehnica a echipei din Târgu Jiu. Din cauza altor ambitii, Ungureanu nu a fost lasat atunci sa antreneze o echipa de Divizia A. Acum, când „pandurii“ sunt la ananghie, Ungureanu a fost sacrificat, ca sa zic asa. Desi Pandurii are un program dificil, Ungureanu a semnat acest „pariu“ din care ar putea iesi victorios, adica echipa sa evolueze si in sezonul viitor in Divizia A. Când Ungureanu a salvat pe Electro se vorbea, m