Din decembrie 2004, Romania nu mai face decat o politica externa a minimei rezistente si atat. Demnitari si functionari de ranguri diverse bat obsesiv si continuu drumul Bruxelles-ului ca sa arate celor de acolo desene cu rechinii marii coruptii. Alte directii nu mai exista. Puterea s-a lepadat rapid de orice alte constructii. Pana la un punct lucrurile sunt clare: o buna politica externa se bazeaza pe o buna politica interna. Daca politica interna e proasta, politica externa nu poate fi nici ea un lung sir de succese. Dar ce te faci cand politica interna nu exista? Daca in interiorul granitelor cei aflati la putere promoveaza numai conflicte, ce pot ei exporta din punct de vedere politic? E dificil de raspuns. In Europa de astazi generarea conflictelor nu mai e de mult la moda, iar starile de spirit mereu miscatoare ale guvernantilor romani, subiecte principale ale actualitatii politice, nu spun nimanui nimic.
Din decembrie 2004, Romania nu mai face decat o politica externa a minimei rezistente si atat. Demnitari si functionari de ranguri diverse bat obsesiv si continuu drumul Bruxelles-ului ca sa arate celor de acolo desene cu rechinii marii coruptii. Alte directii nu mai exista. Puterea s-a lepadat rapid de orice alte constructii.
Lista sefilor de stat si de guvern care ne-au vizitat e minuscula. Practic, la Bucuresti nu vine nimeni, viata diplomatica e suspendata. La fel de grav, de la Bucuresti nu pleaca nicaieri nici oameni, nici idei. Din cand in cand, liderii puterii se suie in avion si merg la cate o reuniune unde sunt invitati, protocolar, toti sefii de stat sau de guvern. Dar nu se deschid cai noi. Chiar recenta vizita in China nu a fost altceva decat o initiativa a Beijingului, ingrijorat de soarta unor contracte si proiecte comune suspendate sine die.
La inceputul mandatului, Traian Basescu a spus cateva bizarerii care ar fi urmat