Adrian-Paul Iliescu
Anatomia raului politic
Editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana, Bucuresti, 2005, 364 p.
Pe penultima pagina a volumului semnat Adrian-Paul Iliescu gasim definita in citeva rinduri ideea de baza a cartii: „in capitolele anterioare, am evidentiat o serie de trasaturi ale culturii politice romanesti dominante. Aceste trasaturi pot fi sintetizate acum in citeva cuvinte cum sint urmatoarele: Maniheism; Monolitism; Tribalism; Exclusivism; Elitism; Sultanism; Clientelism; Conformism; Oportunism; inapoiere morala; Anti-liberalism; Paternalism; Obsesie pentru status; Obsesie identitara“.
Pentru autorul acestei carti, cultura politica autohtona nu doar ca nu arata prea bine, ceea ce stia totusi mai toata lumea, dar, mai mult decit atit, ea e retrograda, incapabila sa priveasca inainte, inchisa in sine si inchistata, mizind mult prea mult pe niste idei si concepte care au dat deja gres la noi si, de fapt, peste tot. Nu scapa criticii lui Adrian-Paul Iliescu o seama dintre personalitatile culturale ale lumii romanesti de azi si de ieri, care, puse laolalta, constituie un tablou remarcabil prin eclectism: Hasdeu, Eminescu, Nae Ionescu, Eliade, Zelea Codreanu, Lucian Boia, Mihai Zamfir, Andrei Cornea, Mircea Mihaies ori Horia-Roman Patapievici. in viziunea lui Adrian-Paul Iliescu, ei toti sint vinovati, in mai mica sau mai mare masura, cu urmari mai mult sau mai putin grave (dar in nici un caz altfel decit „grave“), de starea regretabila a culturii politice romanesti, care perpetueaza niste modele perimate, autoritare si paternaliste mai degraba decit liberale si individualiste, modele teribil de apropiate de cele ale Dreptei radicale.
Aceste critici apasate vin din partea unui om de stinga, adept declarat al corectitudinii politice, cu o repulsie parca structurala fata de modul in care cea mai mare parte
