In Dictionarul Academiei, proaspat aparut, nu gasesti nici un cuvint despre Aktionsgruppe Banat. Herta Müller e inexistenta, Rolf Bossert la fel. ii gasim in schimb pe Georg Aescht, pe Franz Hodjak si pe Peter Motzan. Traducatori din romana in germana, editori asidui – legatura lor strinsa cu literatura romana ii recomanda pentru prezenta in Dictionar. De lipsit, lipseste insa, inexplicabil, Gerhardt Csejka, cel care, printre altele, l-a tradus pe Cartarescu in nemteste. Apoi, Franz Hodjak apare ca traducator, desi intii de toate Hodjak este un poet si un prozator exceptional.
Scriitorii germani originari din Romania, cei mai multi dintre ei stabiliti in Republica Federala (cu exceptiile notabile, prezente si in paginile ce urmeaza, ale lui Eginald Schlattner si Joachim Wittstock), par mai degraba „uitati“ de literatura romana. Putin tradusi, putin mediatizati in presa culturala (aici exceptia ar putea fi Herta Müller), scriitorii in cauza au voci diverse si expresive, vieti tulburate si tulburatoare, contributii marcante in cadrul literaturii germane. in plus, dincolo de orice considerente teoretizante despre literatura careia ii apartin, poetii si prozatorii despre care este vorba in suplimentul de fata (ce va fi urmat de unul cu texte literare propriu-zise, poezii) au legaturi strinse cu literatura romana. Ceea ce Georg Aescht remarca despre Hodjak si Söllner, si anume ca pe cei doi „ii leaga mult mai multe relatii freatice“, poate fi extins la relatiile existente intre toti acesti scriitori ori la relatiile literaturii lor cu literatura romana.
Ceea ce revista Observator cultural incearca practic sa faca prin aceste doua suplimente este sa atraga atentia asupra unei literaturi prea putin bagate in seama la noi, cu toate valentele ei estetice si sociale. Astfel, Daniel Vighi rememoreaza anii in care fiinta Aktionsgruppe Banat, Rodica Bind
