Din capul locului, trebuie sa admitem ca Gica Popescu a gresit fata de Craiova in vara lui 2002 când a comis „cea mai mare eroare a carierei mele de fotbalist“. Petrecuta intr-o zi de marti, 13 august, anul 2002, semnatura nefasta cu gruparea „câinilor“ il mai apasa si azi. „Mai bine mi-as fi taiat o mâna decât sa semnez cu Dinamo“, afirma Gica in interviul realizat de Ion Jianu si publicat in editia de acum doua zile a Gazetei de Sud. Afirmatia de mai sus, dar si multe altele au trezit numeroase reactii pe site-ul ziarului. Majoritatea lor confirma un fapt periculos si in aceeasi masura nedrept. Reactiile recente, dar si cele mai vechi ale multora dintre fanii Universitatii lasa sa se inteleaga ca dusmanul de moarte al „campioanei unei mari iubiri“ nu e nici Gigi Netoiu, omul unanim contestat, nici Dinel Staicu, tristul personaj care a aruncat Universitatea in negura si cosmarurile esalonului secund. Nu. Dusmanul de moarte raspunde la numele de Gica Popescu. Cândva, dar e mult de atunci, „dusmanul“ de azi a ales sa se opuna familiei Ceausescu pentru a se intoarce la Craiova. In jurul sau, Sorin Cirtu a recladit Universitatea din temelii, pentru a pune la respect, in toamna lui '89, patrulaterul rosu al fotbalului ceausist: Steaua, Dinamo, Victoria si Flacara Moreni. In vara lui 1991, aceeasi echipa, fara Gica Popescu, dar cu banii obtinuti din transferul sau la Eindhoven, urca, pentru ultima oara, in jiltul celor care dominau fotbalul românesc. Exemplele favorabile lui ar putea continua. Ultimul dintre ele ar fi scoala de fotbal pe care a ridicat-o la Hanul Doctorului. Cele aproximativ trei milioane de dolari alocate acestui proiect il transforma pe Gica Popescu in, probabil, cel mai important investitor al fotbalului craiovean. Ne indoim sincer ca Dinel Staicu, doctorul, fara ghilimele, in economie subterana, a scos din buzunar suma asta. Actualul patron al Univers