Si eu vreau sa fiu in randul lumii. Si pentru mine argumentul ultim este "pentru ca asa se face". Am ales cel mai bun mesaj pe care l-am primit, il iscalesc si vi-l trimit. Intrucat nu am bani pentru atatea SMS-uri, multumesc Jurnalului National pentru ca-mi da ocazia sa ma manifest plenar si sa transmit aceste ganduri
Sunt fericit cand cei nebagati in seama, cei uitati, neglijati, parasiti, abandonati sunt brusc redescoperiti, reevaluati, resuscitati, ba chiar mai primesc si medalia de aur. Este si cazul verbului "a pogori", care, in civilie, inseamna "a cobori". Dar nu il auzim deloc 364 de zile pe an. Poate pentru ca are un iz arhaic, poate pentru ca pare prea pretentios, coplesitor sau poate ca in timp a capatat o nuanta festiva si exclusivista. Nu e foarte nimerit sa spui cand comentezi un meci de fotbal: "Cristocea urca in atac, dar poate pogori si in aparare". Sau cand te suna doamna Cici de la contabilitate sa te roage "sa pogori" pana la etajul trei cu o copie dupa buletin. Nu merge. Si atunci, sarmanul sinonim zace intocmai ca un nobil scapatat, in redingota-i peticita, pana intr-o zi. O doamne! O zi mareata, in care, cand se va scula, pre multi el va popi. Cu toata frustrarea si patima stranse peste an, va lovi naprasnic, cucerind chiar tronul absolut al celui mai folosit cuvant in ziua SMS-urilor de Pasti. Atunci cand lumina, in mod absolut necesar, pe cale de consecinta, "pogoara" in sufletele credinciosilor prin intermediul telefoniei mobile, revansa este completa si incantatoare. Ce desfatare! Jerbe de lumina "pogorata" duc inevitabil la anuntul: "Nu mai e loc pentru mesaje. Stergeti?". Superb. E ziua in care alegem cel mai complicat semeseu primit, unul cu metafore si pilde, cu frumuseti si comori, pe care chiar si carpeta cu rapirea din serai ar fi invidioasa, pe care si bibiloul cu balerina sau milieul de pe televizor s-ar umple d
