La 60 de ani, bikinii isi traiesc parca a doua tinerete, parând mai in forma ca niciodata. Pe 5 iulie 1946, costumul de baie era sectionat in doua. Ideea venea din Paris si apartinea inginerului Louis Reard. Aceasta descoperire a avut un singur scop: ridicarea moralului europenilor, dupa un razboi lung si dificil. Astfel a aparut „Bikini“, nume inspirat dupa atolul cu acelasi nume din insulele Marshall, SUA, unde se desfasurau experimente nucleare. Alegerea numelui nu este deloc intâmplatoare. Reard a fost convins de faptul ca introducerea noului tip de costum de baie avea sa aiba efecte explozive pe plajele din intreaga lume. Modelul lui Reard a venit ca o varianta imbunatatita a creatiei lui Jacques Heim care, cu doua luni inainte, lansase un astfel de costum de baie pe care l-a numit „Atom“, gratie dimensiunilor sale reduse, pe care l-a numit „cel mai mic costum din lume“. Read a redus si mai mult dimensiunile „Atomului“, insa la inceput nu a reusit sa gaseasca un topmodel dispus sa il poarte. In cele din urma, a apelat la serviciile dansatoarei de strip-tease Micheline Bernardini, angajata Cazinoului din Paris. De atunci, acest incitant articol a intrat in arsenalul „de seductie“ al oricarei femei. Cu timpul, bikinii au devenit un „bun comun“ al femeilor din intreaga lume si din fiecare clasa sociala. In realitate, a fost nevoie de 15 ani ca bikinii sa fie considerati acceptabili pentru o Europa destul de pudica. Este suficient sa ne gândim ca la cinci ani dupa aparitia sa, in 1951, costumul de baie din doua piese a fost interzis la concursul Miss World. Cele care au lansat cu adevarat costumul de baie au fost „bombele sexy“ ale marelui ecran, de la Brigitte Bardot pâna la Marilyn Monroe sau Gina Lollobrigida. In 1958, costumul de baie purtat de Brigitte Bardot in filmul „Si Dumnezeu a creat femeia“ a creat o piata pentru bikini in Europa, iar, doi ani mai târziu