Toate aceste ipostaze de acum 11 ani mi-au venit in minte vazandu-l la televizor pe presedintele Traian Basescu. Am rememorat acele clipe, cand era foarte prietenos cu ziaristii. Si nu ezita nici o clipa sa ne demonstreze atasamentul sau. Firesc, ar spune unii. Era in Opozitie, avea nevoie de relatii la cel mai puternic ziar. Intr-un nou acces de furie fata de presa, presedintele Traian Basescu a avut (pentru a cata oara?) o iesire necontrolata. Viziunea sefului statului mi se pare absolut incorecta in a reprosa unui angajat eventualele matrapazlacuri ale patronului firmei la care este angajat. Cu atat mai mult cu cat este vorba despre un tanar jurnalist. Intrebarea reporterului, justificata sau nu, putea fi dovada unei stangacii, a unei nepriceperi sau a unei superficialitati. Nu trebuia ca presedintele sa o califice drept o demagogie si sa se enerveze in fata camerei de luat vederi. Insumand doua declaratii ale presedintelui si premierului, am putea spune ca vinovatii de serviciu in Romania sunt Ceausescu si presa.
Imi amintesc de o intalnire din 1995 cu Ion Iliescu. Era la vremea aceea un presedinte puternic, stapanea Romania pana in scorburile veveritelor. In cadrul unei reuniuni, a dat mana cu mai multe persoane, printre care si cu mine.
M-am recomandat, vazand usoara nedumerire a fostului presedinte in privinta identitatii mele: "Radu Tudor, Evenimentul zilei". In jurul nostru, s-a lasat o liniste de mormant. Am vazut cativa ochi atintiti nervos asupra mea. Doua-trei secunde, situatia a fost penibila. Probabil unii se intrebau in gand: "Ce cauta nenorocitul asta aici, cine l-a bagat in sala?". Aproape prietenos, Iliescu a pus mana pe umarul meu si mi-a spus cu zambetul inconfundabil: "Voi nu aveti nici o vina, sunteti niste tineri care lucrati la un ziar. Cristoiu, in schimb...". Si am ciocnit un pahar cu sampanie. Vazand ca seful lor nu s-a en
