In cateva scoli medicale din Statele Unite, studentii in penultimul an de studii pot fi intalniti in marile muzee. E vorba de un curs obligatoriu care sa le dezvolte capacitatea de a privi oamenii ca persoane, nu ca pacienti, nu ca pe niste simple sisteme de organe care sufera de o anume defectiune. In cateva scoli medicale din Statele Unite, studentii in penultimul an de studii pot fi intalniti in marile muzee. E vorba de un curs obligatoriu care sa le dezvolte capacitatea de a privi oamenii ca persoane, nu ca pacienti, nu ca pe niste simple sisteme de organe care sufera de o anume defectiune. Unii specialisti sustin ca puterea de observatie creste cu ajutorul acestui curs si poate ca se mareste si sansa de a ajunge la un diagnostic folosind mult mai mult observatia clinica si ceva mai putin nenumaratele investigatii auxiliare, laborator, radiologie si altele.
Poate ca, acordand mai multa atentie pacientului, va creste si empatia pentru acesta. Alta speranta, alt curs suplimentar, cel care ii invata pe tinerii medici cum sa comunice vestile proaste pacientului sau, membrilor familiei sale, cum sa reactioneze la refuzul de a primi stirile neplacute, cum sa vorbeasca la telefon (sau cum sa evite comunicarile telefonice), cum sa dea interlocutorului impresia ca le pasa cu adevarat de soarta sa. Stiinta, arta, ramane de vazut.
Daca spitalele sunt, cum spune Richard Condon, "hoteluri ale durerii", inchisorile sunt, tot dupa parerea lui, "hoteluri ale rusinii", cunoscute atat pentru comportarea detinutilor, de regula violenta, dar si pentru bucataria lor, fara exceptie mizerabila. Sa existe vreo legatura? Asa spera Bernard Gesch, de la Universitatea Oxford, care a lansat o noua ipoteza a originii agresivitatii pe care o leaga nemijlocit de nutritie.
Un studiu recent, efectuat pe 231 de voluntari dintr-o inchisoare britanica, arata ca violenta scad
