Conform unei contabilizari recente, in prezent sunt cel putin zece institute de cercetare a comunismului care se bat pe bani publici, iar numarul revolutionarilor a sporit constant in ultimii 15 ani, chiar si in orase mici unde nici vorba sa fi existat conflicte sangeroase in decembrie 1989. Prin urmare, statul roman ar trebui sa aiba grija atunci cand ia bani din buzunarul contribuabilului pentru a-i investi in "campania anti-comunista". Tot ambigua O lege aflata acum in "laboratorul" Camerei Deputatilor, gata sa intre in discutie in plen, demonstreaza contrariul. Probabil, panicate de multimea celor care s-au autorecomandat ca "eroi ai luptei anti-comuniste" dupa aparitia unei ordonante de urgenta, in 1999 care stabilea privilegii insemnate pentru cei care au facut parte inainte de 1989 din "rezistenta anti-comunista", autoritatile revin acum cu un proiect de lege care vine sa stabileasca niste reguli mult mai clare, care sa-i separe pe partizanii veritabili de impostori. Legea ramane insa destul de ambigua si dupa aceasta noua remodificare.

In vestul tarii cei care au studiat istoria rezistentei anti-comuniste spun ca in Timis si Caras-Severin eroii anti-comunisti care mai traiesc sunt extrem de putini. Ramane de vazut cati se vor auto-proclama martiri ai anti-comunismului, avand in vedere ca toti cei care se simt parte a "rezistentei anticomuniste" mai au la dispozitie sase luni pentru a se auto-proclama eroi. O ordonanta mult prea generoasa Din intentia nobila a statului roman de a-i recompensa pe cei care au contribuit la prabusirea regimului comunist, se nastea, in 1999, Ordonanta privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista. Cum aceasta prevedea o serie de avantaje acordate eroilor anti-comunismului romanesc, autoritatile au fost, probabil, luate prin surprindere de multimea partizanilor anti-ceausisti aparuti peste noapte. Asa