Industria cu capital autohton este inca de acum la nivelul cresterii zero Cvasistagnarea industriala din 2005 si continuarea acestei tendinte in 2006, deci tocmai in preajma aderarii la Uniunea Europeana, ridica in mod acut problema impactului industrial al integrarii. Realitatea este ca nimeni nu poate sti in mod cat de cat exact care va fi acest impact. Se fac presupuneri, se iau in considerare experiente anterioare ale unor tari aderente, dar precis nu se poate prevedea ce va fi.

Singurul lucru ceva mai sigur este ca industria bazata pe capital autohton va stagna, daca nu chiar va da inapoi, pierzand pozitii dupa pozitii. Sa observam ca este tocmai aspectul pentru care aprecierile mediului de afaceri romanesc asupra perspectivelor industriei din Romania contrasteaza atat de evident fata de cele ale unor analisti care conteaza pe motorul investitiilor straine. Aprecierile mediului de afaceri romanesc se refera aproape exclusiv la "industria autohtona" sau, mai precis, industria bazata pe capital autohton. Perspectivele acesteia sunt sumbre in competitia, pe piata deschisa europeana, cu firmele de la vest de Romania, mult mai puternice si mai performante. Pietele deschise nu joaca in favoarea celor slabi si mai putin performanti. Este adevarat ca pietele deschise obliga la competitivitate si performanta. Dar pana cand, prin "rodare" la noua situatie, firmele romanesti sa castige de pe urma competitiei crescute de pe o piata deschisa si de mare amplitudine, vor pierde si pozitiile pe care le mai detin inca pe piata interna.

"Bobocii" acestui proces se vad deja. Industria cu capital autohton este inca de acum la nivelul cresterii zero. Iar aprecierea leului - de care se plang patronii romani ca le pune afacerile la pamant, indeosebi pe cele de export - nu reprezinta decat bomboana pe coliva "industriei autohtone", care cedeaza aliniament dupa aliniame