La data de 27 martie 1974, in jurul orei 22:00, Circumscriptia 21 Militie din Capitala a primit sesizarea ca in timpul pranzului a fost rapit copilul Vitica Alexandru Marcel de 4 ani, aflat in ingrijirea numitei Girmancea Maria. Evenimentul s-a raportat de urgenta conducerii Inspectoratului Municipiului Bucuresti, care, alarmata de importanta cazului, a ordonat alcatuirea unei echipe operative sub directa indrumare a colonelului Iliescu Alexandru, seful Serviciului Judiciar. S-a trecut de indata la elaborarea unor ipoteze, avandu-se in vedere mobilul care ar fi determinat rapirea copilului.
In acest sens, in prima parte a actiunilor s-a pus problema activitatii unui psihopat si s-a procedat la verificarea unui mare numar de bolnavi psihic, al caror comportament ducea la suspiciuni in cauza.
Totodata, s-au efectuat investigatii, pornindu-se de la declaratia numitei Girmancea Maria, care a precizat ca, pe data de 27 martie 1974, un necunoscut, sub pretextul ca o angajeaza in campul muncii, a condus-o in incinta Judecatoriei Sectorului 6, unde, profitand de neatentia acesteia, a disparut cu copilul pe o usa ce corespunde in curtea imobilului.
S-a alcatuit portretul vorbit al rapitorului dupa elementele obtinute din declaratia numitei Girmancea Maria si, impreuna cu fotografia si datele despre copil, a fost difuzat la toate organele de militie din Capitala si din tara, in vederea urmaririi indeaproape a cazului.
Suspiciuni de vinovatie
Investigatiile intreprinse au stabilit ca mama copilului, o femeie cu o moralitate indoielnica, este de circa un an de zile despartita de sotul ei, Vitica Eugen, locotenent la Unitatea militara nr. 02450 a Ministerului Apararii Nationale.
Datele obtinute din verificari au mai aratat ca intre soti se purtau discutii aprinse, cu caracter contradictoriu, avand ca subiect permanent copilul lor, ce fusese inf
