"Dupa 16 ani, Romania inca nu este dispusa sa decida singura soarta copiilor abandonati (orfani). Nu vrea, nu stie sau, mai rau, foloseste aceasta problema grava si delicata pentru a castiga sustinerea unor functionari si parlamentari europeni" Dupa 16 ani, Romania inca nu este dispusa sa decida singura soarta copiilor abandonati (orfani). Nu vrea, nu stie sau, mai rau, foloseste aceasta problema grava si delicata pentru a castiga sustinerea unor functionari si parlamentari europeni. Desi pretinde ca doreste binele copiilor, Romania nu a facut nici cel mai mic efort ca sa dea un continut precis unui principiu fundamental: interesul superior al copilului. Nimeni nu stie ce presupune acest principiu si nu exista reguli scrise pentru aplicarea lui. Cu toate acestea, in numele interesului superior al copilului se iau decizii pe cat de absurde, pe atat de nefaste pentru viitorul a mii de copii.

Florence Nicolas nu avea de unde sa stie aceste lucruri. Nimeni nu i-a spus ca, in Romania, legendele care imbatranesc devin mituri, cazul adoptiei internationale. Nu a stiut, asadar, ca de 16 ani se demasca periodic un trafic vesnic nedovedit si ca strainii care vor sa adopte nu sunt pe placul presei.

Florence Nicolas a vrut sa adopte un copil roman abandonat de parintii naturali. A urmat o procedura legala, in vigoare, care recunostea atat dreptul ei de a solicita adoptia, cat si dreptul copilului orfan de a avea o familie. A asteptat patru ani, ca in final copilul pe care si-l dorea sa fie adoptat de o familie de romani. Presa vigilenta a acuzat-o pe actrita franceza de presiuni asupra justitiei doar pentru ca si-a permis sa-si exercite anumite drepturi civile. Aceeasi presa a rasuflat usurata in momentul in care justitia romana a invins-o pe "actrita Florence Nicolas". Despre minunata familie de romani, nici un cuvant: cine sunt, ce fac, din ce traiesc si in ce