Dezamăgire mare în rândul săcelenilor la finalul meciului cu Galaţiul. Oamenii nu-şi puteau explica cum poţi pierde un meci pe care îl ai clar în mână. „N-am pierdut acasă de un an şi jumătate”, se lamenta Dan Bona după meci. Şi meciul începuse cum nu se putea mai bine cu gazdele la timonă, cu temutul Alexandru Tudor, spaima gazdelor şi talismanul oaspeţilor în general acordând penalty pentru Săcele. Însă Pandele ne-a arătat cum nu se bate un 11 m, adică trăgând sus în transversală. Şi era minutul 11, adică startul unui meci ce îl puteai controla apoi.

Oaspeţii îşi arată şi ei intenţiile ofensive, D. Oprea trimite o periculoasă centrare prinsă de Cernica (14), Drăgan şutează de puţin pe lângă stâlpul porţii săcelene (16), iar Bourceanu îl încearcă pe acelaşi Cernica cu un şut zdravăn de la 20 m (21).

Minutul 30 aduce a doua oportunitate pentru gazde, după ce Alexandru Tudor îi aşează un balon lui Coteanu, mijlocaşul trimite de la 16 m în stâlpul din stânga porţii lui Mirică.

La reluare, aspectele jocului nu se schimbă. Fazele, chiar dacă mai puţine ca în primul act, se derulează de la o poartă la alta. Dedu trimite cu capul din 6 m, dar doar în Mirică (61), Apostol trage periculos, Cernica respinge (21), Dani, singur – singurel trimite cu o lovitură de cap dar doar peste poartă (72), Terciu doar faţă în faţă cu Mirică iroseşte cea mai mare ocazie a partidei exceptând penalty-ul ratat (82). Transversala se mai opune o dată golului la lovitura liberă executată de Moldovan (86). Pumnalul este împlântat în spatele săcelenilor de juniorul Silviu Ilie. La o banală fază ca multe altele balonul ricoşează la el, pleacă singur spre poarta lui Leo Cernica şi îl execută cu stângul de la 12 m frontal, 0-1 (min. 90 + 4).

Înfrângere nemeritată am opina noi, dar fotbalul nu întreabă cum şi când vrei să pierzi.

Timpul este scurt, nu e loc de reproşuri