Unde se uita romanii atunci cind sint crize politice, care de altfel la noi se tin lant, sint inundatii sau inzapeziri ori afla de vreun eveniment neasteptat din categoria cunoscuta sub numele de „breaking news" ? La canalele de stiri, bineinteles. La „Realitatea", la „Antena 3" si citeodata la „N24".
Din pacate televiziunea publica a incetat sa mai fie de ceva vreme o optiune luata in calcul din acest punct de vedere.
Aici nu e vorba in principal de audienta ci de relevanta, de capacitatea unui canal mediatic de a influenta agenda publica, adica de a modela felul in care atit omul de pe strada cit si decidentii, politicieni, oameni influenti din institutii sau din mediul de afaceri, percep si interpreteaza ceea ce se petrece in jurul lor.
Si asta desi jurnalele de stiri sau cele citeva programe informative difuzate de postul public nu sint prost facute. In plus, toata lumea recunoaste ca presiunile, interferentele puterii in acest spatiu daca nu au disparut cu desavirsire nu sufera nici un fel de comparatie cu ceea ce se intimpla in timpul trecutei guvernari PSD.
Din multe puncte de vedere situatia mass media din Romania este o ciudatenie. Sa ai trei canale de stiri, fara sa punem la socoteala „OTV"-ul prin studioul caruia se perinda multe nume grele din politica autohtona, e cu totul neobisnuit.
Ca sa dam un exemplu, Republica Ceha, o tara evident mai dezvoltata ca Romania in care investitiile in publicitate pe cap de locuitor sint de 6-7 ori mai mari ca la noi, are un singur canal de stiri, „CT 24", si acela apartinind televiziunii publice. Ungaria nu are nici un astfel de canal TV de stiri iar in Polonia exista doar unul, „TVN 24", e drept privat.
Anomalia cu pricina are insa, evident, explicatii sale. Conglomeratele media deja consolidate in Romania nu sint in principal afaceri ci mai degraba instr
