La 14 mai 1981, inghesuiti intr-o ca-bina mai mica decat partea din fata a unui automobil, un rus si un ro-man plecau de la cosmodromul Bai-konur spre statia orbitala. Jurnalul National prezinta culisele odiseei lui Dumitru Prunariu. La 14 mai 1981, inghesuiti intr-o cabina mai mica decat partea din fata a unui automobil, doi astronauti, un rus si un roman, plecau de la cosmodromul Baikonur spre statia orbitala Salyut 7.
Toata lumea vrea sa stie cum se vede Romania din spatiu. Toata lumea e curioasa sa afle daca a avut emotii. Toti vor sa stie cum s-a simtit in cosmos. Au fost numai sapte zile dintr-un total de 54 de ani. Viata lui nu se rezuma numai la experienta de cosmonaut. Ar vrea sa poarte intr-o buna zi o discutie in care jurnalistii sa nu-l intrebe nimic despre astronautul Dumitru Dorin Prunariu. Ghinion, nu am fost noi aceia.
SUS-JOS. Are o distinctie aparte. O sobrietate care insa nu poate camufla jovialitatea. Desi au trecut 25 de ani, zambetul il tradeaza inca pe tanarul sarmant care, cu siguranta, a rupt la vremea aceea, la inceputul ultimului deceniu de comunism, inimile multor romance. Sambata dimineata a fost la Pucioasa. Aeroclubul de acolo are un muzeu aviatic ce-i poarta numele. Inimosul Titi Diaconescu, instructorul clubului de aeromodele, a tinut sa fie cel dintai care omagiaza trecerea unui sfert de veac de la zborul in cosmos al primului roman. Un privilegiat al destinului? Nu tocmai...
Dupa ce a vazut de sus, din ceruri, cat de marunte sunt lucrurile pe pamant, intors din odiseea spatiala, a dat piept cu meschinariile lumesti.
"M-am tot gandit ce anume facea diferenta intre mine si Nadia. Am inteles in timp ca Nadia castigase gloria in Occident cu forte exclusiv romanesti si era un bun instrument in mana propagandei comuniste. Eu, in schimb, desi eram reprezentantul Romaniei, ma afirmasem ca rezultat al unei cooper
