Cresterea pe care a inregistrat-o moneda europeana fata de dolarul american in ultima perioada de timp are toate sansele sa afecteze negativ dezvoltarea, si asa fragila, a economiei UE. Dar aceasta evolutie a monedei unice este acceptata de europeni ca un rau necesar pentru a impiedica izbucnirea unor dezechilibre financiare la scara globala.
Anuntul facut la sfarsitul saptamanii trecute de catre presedintele Bancii Centrale Europene, Jean Claude Trichet, cu privire la o posibila crestere a ratei dobanzii in luna iunie, la care s-au adaugat criticile sale la adresa ritmului de implemenatre a reformelor structurale din zona euro, au determinat imediat o crestere a monedei unice la peste 1,27 dolari. De la mijlocul lunii aprilie si pana in prezent euro a cunoscut o apreciere de aproape 5% in raport cu dolarul american.
In paralel cu aceste evenimente, dolarul isi continua scaderea in raport cu majoritatea monedelor: fata de yenul japonez deprecierea a ajuns la 0,7%, pana la 112,78 yeni pe unitate, iar in raport cu francul elvetian, la 1,2231 franci pe unitate. Lira sterlina a atins si ea un nou maxim anual, de 1,8595 dolari pe unitate.
Majoritatea economistilor si a expertilor financiari, citati de agentiile de presa europene, par sa fi gasit insa o explicatie pentru aceste lucruri: la ultima intalnire a ministrilor de Finante din G7, desfasurata pe 22 aprilie la Wa-shington, cele mai mari puteri ale lumii au ajuns la un acord asupra unei scaderi controlate si progresive a dolarului. La baza acestei explicatii sta faptul ca de atunci deviza americana a intrat intr-un ritm descendent fata de majoritatea monedelor (cu exceptia yuanului, unde fluctuatiile au cunoscut si unele cresteri).
Acordul Plaza light
Prin referire la intalnirea G7 din 1985, cand in secret s-a decis slabirea dolarului in raport cu principalele monede, o bun
