In doua numere recente ale revistei 22, dl Andrei Cornea reviziteaza problema standardelor academice1. Interventiile dinsului ni s-au parut pina acum o masura a echilibrului si responsabilitatii. in trecut s-a intimplat sa nu fim de acord asupra unor nuante (de exemplu, eu vad altfel anumite aspecte prezentate de domnia-sa2), dar asta nu inseamna ca o dezbatere la nivel de principii nu poate fi purtata cu toata buna credinta. Tot recent, un interesant articol de Alina Mungiu-Pippidi face multe precizari utile3. Tot in 22, dna Mihaela Miroiu isi prezinta punctul de vedere, mai apropiat de cel al dlui Cornea4.

Intii de toate, pentru a clarifica o nuanta ramasa de pe vremea publicarii Studiului Forumului Academic Roman5, ar trebui sa precizam ca nici un calcul de natura profesionala nu ma face sa intervin pe marginea textelor amintite mai sus. Nu am in vedere sa urmez o cariera universitara in Romania si nu ma deranjeaza ca va mai dura multa vreme pina ce receptarea anumitor valori in sfera universitara in Romania va avea vreo legatura directa cu onorabilitatea sau validarea internationala a purtatorilor. M-a deranjat insa cind in trecut unele texte pe care le-am scris eu au fost folosite in Romania ca argument in dispute de natura personala, in special in Universitatea Bucuresti.

Intentia mea a fost sa aduc o contributie la precizarea si obiectivarea discutiilor despre standardele academice. Regret sincer ca unul dintre textele in care am investit timp5 a fost folosit in dispute personale. Nici acel text si nici cel de acum nu au o astfel de intentie.

Dl Cornea se refera la standardele impuse de fostul ministru Mircea Miclea ca la varianta „dura“ a evaluarilor academice. Mie nu mi se pare deloc ca standardele sustinute si implementate de dl Miclea ar fi vreo versiune dura, ci una perfect realista in contextul lumii universitare de azi.