- Capul de zimbru

Naratiunea Capul de zimbru este singurul text publicat de V. Voiculescu dupa l945. Le-a fost citita lui Dinu si Corneliei Pillat in 1946 si a fost trimisa, in 1947, la un concurs al revistei Provincia din Turnu Severin, unde a obtinut premiul III si a aparut alaturi de celelalte texte premiate. Era iscalita V. Voiculescu, iar presedintele juriului, Victor Papilian, se intreba daca este vorba de una si aceeasi persoana cu poetul cunoscut. Era, intr-adevar, aceeasi persoana. De ce recursese V. Voiculescu la acest procedeu? Spera el, in 1947, sa reintre in noua literatura romana cu un chip reinnoit, de prozator?

Toata atitudinea sa ulterioara, de refuz hotarit si repetat al oricarei colaborari la vreuna din publicatiile vremii, contrazice aceasta ipoteza. Voia sa testeze efectul primelor sale texte in proza? Le-ar fi citit, cum a facut ulterior, micului grup de apropiati, reuniti in casa lui Barbu Slatineanu, uneori chiar in propria lui casa. Comportamentul cu totul special al scriitorului fata de acest prim text in proza al sau cere o alta explicatie.

V. Voiculescu si-a conceput intotdeauna textele esentiale, fie ele in versuri, fie in proza, ca pe niste mesaje alegorice. Alegorismul, matrice a gindirii sale artistice, presupune cel putin doua niveluri ale intelegerii: unul de suprafata, al faptelor si personajelor aparente, altul mai profund, al semnificatiilor. In timp ce intimplarile narate in povestirile lui Voiculescu sint spectaculoase sau uimitoare, receptarea s-a oprit cu precadere la primul nivel. Capul de zimbru era un mesaj adresat lui Victor Papilian, un mesaj care continea o profesiune de credinta si un testament. Ii fusese incredintat uneia dintre putinele persoane care il puteau intelege si il puteau face public.

Papilian, medic ca si Voiculescu, facuse si el campania din 1916-1918, colaborase la G