Una dintre cele mai mediatizate premiere teatrale de la Chisinau a fost, in stagiunea curenta, cea a spectacolului Oameni ai nimanui, dupa piesa omonima a dramaturgului Dumitru Crudu, montata de tinarul regizor Vitalie Drucec la Teatrul „Eugène Ionesco“ (director – Petru Vutcarau).
Popularitatea de care s-a bucurat aceasta productie se datoreaza in primul rind impactului teribil pe care il are traficul de fiinte umane asupra societatii basarabene. Conform datelor neoficiale, circa un milion din cele 3,5 milioane de cetateni ai Republicii Moldova este plecat peste hotare, iar guvernul tarii de pe malul sting al Prutului intirzie sa intreprinda reforme eficiente, menite sa puna capat exilului necontrolat al basarabenilor.
Oamenii de teatru din Chisinau considera ca e de datoria lor sa se implice, atita cit pot, in reflectarea acestei probleme. Ei isi dau seama ca, in sfera politicului si a economicului, nu pot schimba mare lucru. Pe de alta parte, sensibilizarea opiniei publice prin intermediul unui efort creator este la indemina dramaturgilor, regizorilor si actorilor moldoveni. De aceea, multi dintre acestia nu ezita in a-si pune la bataie talentul si puterea de munca pentru prevenirea migratiei ilegale a basarabenilor in Occident, Rusia, Turcia, Israel, Canada, S.U.A., Australia etc.
Este si cazul autorului Dumitru Crudu, detinator al premiului pentru dramaturgie la Gala UNITER 2005. Crudu se intereseaza in mod special de teatrul documentar. A scris, impreuna cu Nicoleta Esinencu si Mihai Fusu, piesa A saptea Kafana, prezentind istoriile cutremuratoare ale unor moldovence nevoite sa se prostitueze in Europa Centrala si de Vest (piesa a fost montata in 2004 pe mai multe scene din Moldova si Romania). A urmat Inainte si dupa fuga, text despre refugiatii din Transnistria, Africa si Irak, inclus in repertoriul Teatrului Municipal „Satiricus“, C
