... nu sunt interesat sa girez cu numele meu un proces de derobare la cel mai inalt nivel Am lipsit mai multe saptamani din Washington, timp in care mi-am impus sa nu-mi verific decat o categorie foarte limitata de epistole electronice. Partea proasta este ca, la intoarcere, ma gasesc coplesit de numarul mesajelor. Unele din ele ma pun pe ganduri si ma obliga sa scriu despre o situatie pe care doream sa o tin in domeniul privatului. Cum unele din aceste mesaje pot imbraca (daca nu cumva lucrul a si inceput sa se intample) o forma de exprimare publica, imi spun ca e mai sanatos sa risipesc eu insumi un sir de confuzii.
In unele din mesajele la care ma refer, sunt aspru tras de urechi, pentru ca as fi acceptat sa ma pun "in slujba intereselor banditului de Basescu" intrand in "comisia kegibistului ala de Tismaneanu", ca sa-l ajut "pe ciorditorul flotei romanesti sa mai pluteasca un pic". In altele sunt aproape linsat, pentru ca m-as fi eschivat de la "datoria vietii dumitale" neacceptand sa muncesc "alaturi de Tismaneanu, Patapievici, Liiceanu, Manolescu si alti disidenti importanti, nu ca dumneata, si adevarati lideri ai societatii civile", dovedindu-mi astfel "planul murdar de a apara comunismul si crimele lui criminale pana la sfarsit". Altii imi transmit ca "bine ti-a facut profesorul francez Tismanescu ca ti-a trantit in nas usa comisiei".
Spre consternarea mea, unii din cei carora apucasem sa le confirm ca nu fac parte din comisie mi-au trimis citate din presa care "dovedesc" ca sunt un mincinos, fiindca totusi fac parte din comisie. Spre amuzamentul meu, cativa mi-au copiat corespondenta pe care o poarta intre ei in calitate de "experti" ai subiectului respectiv. Ce inteleg din involburata "e-mailiada" este ca vinovatia mea ramane mai presus de orice dubiu; ca sunt ori ca nu sunt membru al comisiei.
Intr-adevar, dl Vladimir Tismaneanu m-a
