Desi nu a intentionat, Traian Basescu a tratat cum se cuvine un sistem romanesc Pe site-ul televiziunii publice austrice, am aflat cu totii, curg, de citeva zile, mesaje usturatoare la adresa Romaniei: "Ce fel de tara este asta, in care nu exista medici si spitale unde sa se faca o operatie?". O operatie care nu implica trepanatie pe creier sau transplant de inima, am adauga. E totusi un subiect de minim standard de civilizatie ca un stat sa fie in stare sa puna la dispozitia cetatenilor servicii medicale. La prima vedere, orgoliul national pare sa fie din nou terfelit. Si nu oricum. Cu "ajutorul" presedintelui. Totusi, sa nu incurcam borcanele. Basescu nu a ales sa se trateze in spitalul din Austria pentru ca asta ar fi fost prima lui optiune. Dupa cite am observat, Viena a fost ultima varianta. Stia cit il poate costa ca imagine parasirea "gliei" medicale autohone. Stia ca, de fapt, trebuie sa renunte la intregul sau discurs despre demnitatea nationala si siguranta institutiilor statului de care sa se bucure cetatenii. A inteles perfect ca, in acest fel, zgindara frustrarile a milioane de romani care cu greu au acces la sistemul medical in forma lui actuala. Si anticipa la fel de bine ca refrenul cu soia romaneasca ii va fi recitat si lui, cu virf si indesat. Numai durerile cumplite l-au facut sa se decida repede, pentru a nu risca inutil sa paralizeze. Si, pentru a inchide gurile tuturor criticilor, a ales sa plateasca din buzunarul propriu, desi ar fi fost indreptatit sa beneficieze de drepturile unui sef de stat. E vorba, totusi, de stabilitatea politica a unui stat. Scandalul iscat a radicalizat doua tabere. "Nationalistii" lui Sorin Oprescu, care cultiva teoria corpului medical profesionist, cu nimic mai prejos decit "specialistii" din afara. In viziunea sa de "feudal" al sistemului, care a tras citiva ani buni finantari grase pe criterii politice, directorul