Pentru noi, oamenii de rand, care suntem obisnuiti sa avem tot timpul Pamantul sub picioare, viata dusa de cosmonauti pe statiile orbitale pare a fi o combinatie de epopee eroica si scenariu science fiction. Ca de obicei, adevarul este undeva la mijloc. Astronautii sunt cu adevarat niste eroi, dar in acelasi timp sunt si oameni obisnuiti, cu reactii firesti care ii apropie de oricare dintre noi.
Amintirile aventurii sale cosmice sunt si acum, pentru astronautul roman Dumitru Prunariu, la fel de proaspete ca in urma cu 25 de ani. Iar relatarile sale, hranite din aceste amintiri vii, reconstituie in amanunt o aventura pe care, cel putin pana acum, nu a mai trait-o nici un alt roman.
Filmul obligatoriu
Jurnalul National: Astronautii au vreo superstitie, un tabu pe care nu-l incalca? Dumitru Prunariu: Nu, nu au. In schimb, exista un fel de traditie impamantenita, mai ales printre cosmonautii rusi, dar respectata si de cei straini care lucreaza impreuna cu ei. Cand am fost eu acolo, oraselul stelar avea cam 1.500 de locuitori. In afara laboratoarelor, exista o zona de locuit, cu magazine, cu teatre, unde aduceau foarte multe premiere. De fapt, artistii lor considerau ca pentru ei este o cinste deosebita sa joace mai intai in fata noastra. Erau si cinematografe. Ei bine, obiceiul despre care va spuneam era ca, inaintea fiecarui zbor, membrii echipajului sa vada unul si acelasi film, un film eroic rusesc. Se considera un semn de rau augur sa nu vizionezi acel film inaintea plecarii in spatiu. Bineinteles ca l-am vazut si eu.
Exista intre dumneavoastra un spirit, hai sa-i spunem, de casta, asa cum exista in general intre piloti. Da, exista. De altfel, cam toti am ramas buni prieteni dupa calatoria in spatiu. Acest spirit s-a manifestat odata chiar si in niste imprejurari cu totul deosebite, dramatice. Inaintea noastra a zburat echipajul sovieto-bu
