Casa ultimului primar roman al "Orasului alb" este astazi cafenea. Amintirile isi fac loc cu greu intr-o lume ce nu ne mai apartine. Balcica Maciuca. A scris o carte orasului care i-a dat nume. Citind "Balcic", (Editura Universalia, 2001), am pornit sa gasim in "orasul alb" casa ultimului primar roman de acolo.
Plec in vilegiatura. Prefer cuvantul acesta celui prea des folosit de "vacanta". Asta si pentru ca locul unde vreau sa ajung se potriveste mai bine cuvintelor vechi. Orasul alb de pe Coasta de Argint. Orasul Pictorilor, al Poetilor, al Visatorilor. Al Reginei Maria - care l-a iubit atat de mult incat a dorit sa-i fie salas inimii, pe veci. Orasul din Golful de Smarald: Balcic.
Intre miile de turisti, sunt poate dintre putinii pentru care Balcicul inseamna mai mult decat Castelul Reginei si Gradina Botanica. Orasul ma ademeneste, cu strazile lui care infasoara dealul de calcar, cu vechile case albe cu acoperisuri rosii, cu turle de biserici si sulitele fildesii ale minaretelor. Peste rapa, "mahlaua" turceasca, unde batranii vorbesc inca romaneste, amintindu-si cu drag de Regina Maria - "frumoasa si buna" - si de ultimul primar roman din Balcic. "Mosescu, ce om! El a facut orasul!" - spune turcul Sekir, octogenarul.
O CISMEA⦠Urc pe Cerno More (Strada Marii Negre, artera principala a orasului) si ajung in centru. Caut, cu cartea in mana, urmarind indiciile ca un detectiv, casa ultimului primar roman din Balcic. Cartea e semnata de Balcica. Balcica Maciuca. Fiica lui Octavian Mosescu si a Pencai, bulgaroaica a carei frumusete pictorii - oaspeti vremelnici la Balcic - isi doreau sa o surprinda pe panzele lor. "Casa noastra fiind asezata pe colt, avea o intrare pe strada principala care cobora spre mare si inca una, pe o straduta in spatele casei. Straduta aceea, serpuita, cu o cismea la coltâ¦" O cismea, doua cismele⦠Care dintre ele sa