Raportul Comisiei Europene cu privire la procesul de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana a fost citit in Parlamentul European. Fapt de mare importanta pentru noi toti.
in momentul in care Romania a solicitat sa fie primita in Uniune, nici una dintre parti nu-si imagina cum se va intimpla acest lucru. A urmat o perioada de tatonare, de asteptare si chiar de blazare. in primii ani de cind a solicitat accederea sa, Romania a facut putine schimbari si reforme, tocmai in virtutea faptului ca generatia de politicieni de pe vremea aceea credea ca nu va mai fi de fata in momentul aderarii. Si nu a fost asa. De fata este, dar nu la putere.
Pusa sa aleaga daca isi doreste sau nu largirea, Uniunea a optat „pentru“, mai ales ca ea insasi a trebuit sa invete din mers cum sa integreze tarile din fostul bloc comunist, chiar daca mai avea experienta unor extinderi anterioare. Insa integrarea precedentului val, care a inglobat nu mai putin de zece tari est-europene si mediteraneene, parca s-a facut mai lesne decit cu aceste doua ultime tari, Bulgaria si Romania. Uniunea a trebuit sa faca o presiune imensa pentru ca lucrurile sa se schimbe intr-o directie dorita si de institutiile UE, si de cetatenii celor doua tari. Si a trebuit sa inoveze mai departe in sensul diplomatiei-presiune, afisind o atitudine relativ distanta, fara a se arata indiferenta. Mai mult, si-a schimbat si din proceduri (a inclus pe agenda Parlamentului European prezentul raport, desi nu este o practica obisnuita), a imbogatit intelesul sintagmei „economie de piata functionala“, dar cel mai important lucru pe care l-a facut a fost sa se comporte ca un frate mai mare, monitorizind constant si raspunzind, prin „semnale“, procesului de modernizare a tarii. Prin urmare, „Modernizare“ a devenit in mintea oamenilor sinonim cu „Integrare“. Se vorbeste prea mult despre esecuri si prea