Celalalt exista ca eu sa nu ma repet fara sfirsit.
Jean Baudrillard
Andrea TOMPA: Conform istoriei ei, monodrama este un gen nascut in perioadele antinaturaliste, antirealiste din istoria teatrului1. Ca gen, ea se naste in epoca teatrului medieval, cind spectacolul care are loc in piata orasului este jucat de un singur actor, care interpreteaza mai multe roluri, cu ajutorul diferitelor masti. Aceasta monodrama insa este deja o forma vadit teatrala si circumscrie doar monodrama ca gen „al unui singur actor“, dar nu o descrie in termenii unei filozofii a dialogului.
Pentru ca monodrama, ca forma de gindire si comunicare, s-a nascut odata cu teatrul, ea reprezinta insusi certificatul de nastere al teatrului, este comunicarea directa intre un vorbitor si un ascultator cu ajutorul unui text (sau cintec sau dans, sau mai degraba combinarea acestor elemente ca forma sincretica). s…t Din aceasta comunicare directa, precum si din relatia speciala intre actor si text deriva toate problemele majore si actuale ale monodramei: relatia cu publicul, relatia cu spatiul, relatia actor-rol, teatralitatea monodramei.
Dar odata cu nasterea teatrului naturalist – stilul meiningenian –, nici monologul (ca parte a unei drame sau ca forma de expresie speciala), nici monodrama nu mai au ce cauta in teatru, ele dispar ca si conventie teatrala sau ca forma directa de comunicare. Ca forma autonoma, acestea revin in teatru in epoca simbolista, pentru a se regasi din nou in teatrul absurd si grotesc. Astfel, ele sint prezente astazi si in teatrul postdramatic (contemporan) care, ca si formele arhaice, primordiale ale teatrului, retin monologul si monodrama ca forme de gindire si comunicare.
Alina NELEGA: Sa inteleg ca excluzi monodrama ca spectacol care foloseste tehnicile teatrului naturalist?
A.T.: O monodrama care presupune un
