Ovis este un soi controversat ca origine, la fel cum mai sunt si alte soiuri romanesti, de exemplu Grasa de Cotnari, Feteasca alba, Ardeleaca, Creata etc.
Cu privire la Ovis, unele publicatii straine afirma gresit ca soiul ar fi de origine maghiara. In acest sens putem cita o prezentare a acestui soi care mi se pare chiar ridicola: "C"page de cuve blanc hongrois cultiv" en Roumanie et en Moldavie". Cu alte cuvinte, Ovis ar fi un soi maghiar cultivat in exclusivitate in Romania si Moldova. Curios!
In sprijinul argumentului ca soiul Ovis este un soi autohton, in Romania au aparut multe lucrari, unele fiind editate chiar de Academia Romana. Putem cita cateva afirmatii: "Ovis este un soi autohton, cultivat inca cu mult timp inainte de invazia filoxerei", "in Romania este cultivat in mod razlet in podgoriile din Moldova", "Ovis este un soi de struguri pentru vin, autohton".
Interesanta de mentionat este si afirmatia facuta acum un secol cu privire la acest soi in "Tratatul de viticultura", unde profesorul V.S. Brezeanu, la capitolul "Varietati romanesti albe", spune: "Odinioara, Ovis era foarte raspandit in podgoriile judetelor Muscel, Arges si Dambovita".
Ovis a fost cunoscut in popor cu sinonimele de: Balana, Seina balana etc.
E un soi autofertil si nu necesita o fecundatie incrucisata obligatorie. El poate fi cultivat in plantatii pure. Ca un adevarat soi romanesc, ce parca isi trage seva din "adancuri", soiul Ovis are o vigoare si o crestere mare. Intr-un an vegetativ, lungimea lastarilor poate depasi chiar trei metri. De asemenea, este destul de rezistent in conditii de seceta. De obicei, culesul strugurilor se face in a doua parte a lunii septembrie si in prima parte a lunii octombrie. La coacere, greutatea medie a strugurilor este in jur de 200 de grame. Desi coa-cerea strugurilor are loc destul de tarziu, ei acumuleaza cantitati mici
