Oroarea mea fata de ridicol e mai mare chiar decat cea fata de comunism. Cum dl Traian Basescu nu a dorit sa isi asume condamnarea comunismului si a crimelor sale, decizia cea mai apropiata de cea ideala era sa incredinteze Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, condus de istoricul Marius Oprea, elaborarea sintezei fara de care seful statului roman pare incapabil sa-si aminteasca ce a fost si ce a comis comunismul. Dar pentru a confirma banuiala ca, spre a ramane cu buricul netaiat, investigarea comunismului romanesc si condamnarea crimelor sale trebuie sa aiba cat mai multe moase, dl Basescu a infiintat Comisia prezidentiala pentru analiza crimelor comunismului in Romania.

Am scris chiar in acest ziar ca tinerea dlui Vladimir Tismaneanu departe de institutul condus de dl Marius Oprea este o eroare. Dar tot eroare este infiintarea unei entitati paralele cu cea condusa de dl Oprea si incredintata spre coordonare dlui Tismaneanu. Eu unul nu puteam fi parte a semnalului dezolant "Tariceanu si ai lui investigheaza crimele comunismului de la un cap, Basescu si ai lui - de la celalalt cap", fiindca un asemenea demers nu are nici un cap. In plus, am oroare de orice poate fi perceput drept o ciolaniada.

Am vazut interesul dlui Basescu de a acumula capital politic fara a risca nimic, dar nu am vazut de ce ar trebui sa fie ajutat in aceasta operatiune. Cea mai dura afirmatie de pana acum a dlui Basescu in legatura cu comunismul ramane in registrul spectacolelor de revista: "Adriene, ce nefericire pe romani sa aiba de ales intre doi comunisti ca noi". Daca e sa aleg la acest nivel, prefer sa aleg intre Alexandru Arsinel si Nicu Constantin.

Comisiei ii va fi imposibil sa ocoleasca rolul Securitatii si zona imensa peste care s-au intins tentaculele ei. Or, pana la invitarea mea de catre coordonatorul comisiei, proprietarul ei, dl Traian Bas