TIMPUL MARGARETEI Toti copiii cred in zane. Cand suntem mici, lumea noastra interioara se populeaza cu fel de fel de personaje din basmele copilariei...
In ceea ce ma priveste, am avut o zana buna care mi-a cantat toata copilaria. Am avut si sansa sa o vad, pentru ca zana mea era reala. Avea si un nume, Margareta Paslaru. Spun zana pentru ca juca rolul acesta in bine cunoscutul film "Veronica". Exista oameni ale caror nume devin legende adanc inradacinate in timp, iar amintirea lor nu mai poate fi stearsa. Un astfel de om este Margareta Paslaru. S-a afirmat la doar 15 ani si timp de decenii a dominat muzica usoara romaneasca, a atacat domeniul folclorului, cochetand cu scena, dar si cu filmul.
OBSESIA TIMPULUI. Despre cum a fost compus slagarul "Timpul", Margareta Paslaru isi aminteste: "In 1968, piesa «A nimanui sunt», selectionata si inclusa de Valeriu Lazarov in recitalul meu la Cerbul de Aur 1969, se numara printre primele mele incercari componistice. In ciuda succesului de public, piesa a fost respinsa dupa festival ca fiind «trista, necaracteristica tineretului revolutionar». Dar nu m-am descurajat, ideile abundau si inspiratia ma chema la pian. Compozitia «Timpul» (muzica si text) i-a urmat, la scurta vreme. Unora li s-a parut ca textul era prea filozofic pentru un cantec de muzica usoara... Din fericire, orchestratorul Sandu Abramovici m-a incurajat si chiar mi-a indeplinit dorinta de a folosi un timpan acordat ca efect sonor. Era important pentru mine si pentru atmosfera piesei acel «buuum» implacabil, chiar dupa cuvantul-personaj, Timpul. Primul care m-a felicitat in pauza de inregistrare a fost textierul Sasa Georgescu. «Paslarito, ai dat lovitura, va fi slagar!», mi-a spus. Avand girul unui profesionist de talia lui, am revenit in studio cu incredere si energie creatoare. Mai mult, Anda Calugareanu, care pleca in Germania, m-a intreb
