Internat pentru recuperarea la Elias, Traian Băsescu este un pacient suficient de năbădăios ca să-i pună la încercare pe medicii care-l au în grijă. Mutat cu căţel şi purcel - a se citi: secretare şi sepepişti - la spitalul de protocol al fostului partid de guvernământ (e vorba de PUR) dl Băsescu se manifestă la fel de hiperactiv ca la Cotroceni, cu excepţia voiajurilor în afara clădirii, pe care încă nu şi le permite.

A traversat o experienţă traumatizantă - doar cine a trecut prin aşa ceva ştie cât de cumplite pot fi durerile provocate de hernia de disc şi cât de ineficiente sunt calmantele în această situaţie - şi a găsit răgazul să-şi pună întrebări, între care cea mai presantă pare a fi aceea a pierderii bezmetice de timp cu trambalarea sa iniţială dintr-un spital în altul.

Un distins medic, profesor, om care a avut privilegiul profesional de a îngriji câţiva preşedinţi, îmi spune că la acest nivel, în ţări cu tradiţie democratică, regulile sunt foarte precise.

Dacă Bush acuză vreo criză de orice fel, Serviciul Secret îl transportă direct şi fără comentarii, la Bethesda, spitalul Pentagonului. Nici Ceauşescu nu cerea să fie dus la vreun cumătru, el era preluat de comisia stabilită de Ministerul Sănătăţii şi de regulă nu comenta deciziile acesteia. După cum s-a văzut din întâmplarea recentă, ministrul Sănătăţii a aflat de problemă abia a doua zi pe la prânz când l-a informat finul preşedintelui şi abia după ce Sorin Oprescu a încercat câteva expediente (între care şi formarea unei comisii compuse exclusiv din adversari ai lui Nicolăescu şi din care lipsea singurul medic care ar fi putut să-l opereze pe preşedinte, doctorul Exergian) şi s-a constatat că în nici unul dintre blocurile operatoare ale „navei amiral” nu întrunea condiţiile de siguranţă necesare.

După ce s-a trecut criza, lucrurile continuă în aceeaşi notă de aproximaţie. Nici