Afacerea Abatorul se inscrie in lungul sir de actiuni similare sprijinite (pompieristic doar in aparenta, de fapt, cu foarte mult cap), de reprezentanti ai statului roman. Abatorul Timisoara, un monument istoric unicat, a fost cumparat in urma cu cativa ani, pentru amenajarea unui... mall. Si, culmea, in 2001, Ministerul Culturii chiar si-a dat acceptul pentru demolare a cladirilor nevaloroase ale acestuia (fara ca acel acord sa prevada clar cine stabileste valoarea acestor cladiri si pe ce criterii)... Proiectul cu mall-ul de la Abator a cazut. Poate si pe motiv ca altii s-au miscat mai repede si mai bine, iar doua mall-uri in Timisoara actuala si-ar gasi destul de greu locul. Asa ca proprietarul a renuntat la afacere - dupa ce timp de cinci ani, nefiind schimbata nici macar o tigla, s-a mai dus de rapa o parte din constructie - si i-a propus statului sa recumpere obiectivul de pe Eroilor. Cum intre timp s-a schimbat puterea - si la Cultura nu au mai ramas angajatii care au semnt enormitatea, figura cu recumpararea nu a tinut. Asa ca Abatorul a ajuns in mana altui privat si ramane de vazut ce se va intampla cu el. Poate va fi refacut, dar la fel de bine ar putea fi lasat in paragina alti cativa ani pana cand, repespectand clauzele Ministerului Culturii generatia 2001, nu vor fi daramate cladirile valoroase, ci vor pica singure, rapuse de ploi si vant. Iar in urma lor va ramane un platz de cateva hectare, in una din zonele cel mai bine cotate din punct de vedere imobiliar ale Timisoarei.
In ultimii 15 ani, o serie de obiective de importanta strategica ori de o valoare istorica greu de estimat au fost scoase la mezat de statul roman fara ca pe cineva sa mai intereseze la modul serios, din acel moment, soarta acestora. La cate privatizari esuate am asistat? Cate fabrici, cate combinate privatizate dupa '90 au fost puse pe butuci? Cate au fost vandute de reprezenta