Este bine sa reamintim inca de la inceput ca pictorul Sorin Dumitrescu este unul din reprezentantii de frunte ai generatiei de referinta pentru modernismul romanesc al ultimelor decenii ale secolului trecut si ca, dupa 1990, pe linga continuarea propriei opere intr-o noua directie, a avut curajul si puterea sa construiasca mai multe institutii culturale adevarate, neaservite consumismului tranzitiei: Fundatia si Editura Anastasia, Galeria Catacomba.
De asemenea, artistul este cunoscut si in lumea bibliofililor prin originalele obiecte plastice propuse pentru a insoti citeva din cartile lui Nichita Stanescu (Epica Magna, 1978; Operele imperfecte, 1979; Noduri si semne, 1982).
Si iata ca studiile sale practice si teore-tice in domeniul picturii religioase au avut sansa sa fie recunoscute nu prin comentarii, burse ori premii mai mult sau mai putin conventionale, ci prin atribuirea unei lucrari pe masura talentului si-a competentei sale. Trebuie sa ai curajul, fermitatea si buna credinta a ambasadorului Teodor Baconsky, distins om de cultura, ca sa faci o astfel de propunere directa, nominala, in raspar cu moda concursurilor cu jurii care nu sint raspunzatoare artistic intrucit decid printr-o majoritate anonima.
Asa se face ca astazi putem rasfoi o eleganta carte-album* in care Sorin Dumitrescu isi prezinta, subintitulind-o Biografia unei sinteze stilistice, lucrarea sa de mari proportii care este Iconostasul proiectat si executat la biserica Sfintul Ioan Casian/ Scala Coeli din Roma. Cartea se deschide cu un scurt istoric al asezamintului Tre Fontane din care face parte biserica Scala Coeli, simbolistica crestina fiind una activa si azi, intrucit este un loc de aducere aminte. Se povesteste ca aici a fost decapitat Sfintul Apostol Pavel; desprins de trup, capul sau s-a rostogolit sarind de la pamint de trei ori; cele trei izvoare care-au tisnit
