Japonezii au o vorba, ichigo ichie, care s-a dezvoltat din traditia ceremoniei ceaiului, si care personifica filosofia si practica ospitalitatii. Se scrie cu patru caractere chinezesti, asa ca multe alte vorbe nascute din aceeasi traditie. Are menirea de a sugera ceva esential pentru oaspetele care ia parte la ritual, de a crea o perla a gindirii pe care acesta o poate lua cu el atunci cind pleaca si la care poate reflecta mai tirziu. Este expresia mea favorita in limba japoneza pentru ca ofera, in sase silabe, o intreaga filosofie de viata.
E foarte greu de tradus, si, in anumite situatii, mult mai familiara expresie latina carpe diem ii poate exprima nuantele, desi daca e sa fim corecti, ambele au semnificatii usor diferite, desi motivatia e aceeasi in ambele cazuri. Carpe diem iti spune sa profiti de sansa ce ti se da de a trai aceasta zi pentru ca nu stii ce va fi in viitor, iar trecutul e deja in urma ta. Ichigo ichie e centrat mai mult pe persoana, ca un fel de carpe diem pentru relatii. Se refera la samurai, care au inventat ceremonia ceaiului ca pe un ritual meditativ inainte de a pleca in batalie, batalie din care era posibil sa nu se mai intoarca. Astfel seminficatia devine de a trai momentul respectiv cu persoana sau persoanele cu care esti pentru ca nu stii daca nu cumva asta nu e ultima ocazie cind ii mai intilnesti. Si pentru ca e posibil ca aceasta sa fie ultima intilnire, e important sa creezi o atmosfera de respect si consideratie reciproca, iar in cazul ceremoniei ceaiului, de adinca ospitalitate.
La plecarea mea din Japonia dupa un an petrecut intr-o comunitate rurala, unii oameni mi-au multumit pentru ceea ce le-am adus in viata ca strain, prin intrebarile mele, care i-au facut sa reflecteze la viata si la cultura pe care nici nu le mai realizau ca fiind ale lor, dar si prin ideile si obiceiurile mele diferite, care le-au des
