Din notele de calatorie ale scriitorului Radu D. Rosetti, care a vizitat Londra la inceputul secolului al XX-lea, aflam ca nu exista popor pe lume sa manance mai mult decat cel englez.
Zilele trecute, dintr-un anticariat de pe Calea Mosilor, am cumparat o carte din anul 1908. Cuprinde note de calatorie ale lui Radu D. Rosetti. Formatul, punerea in pagina, litera folosita, dar mai ales firescul si bogatia de informatii a nararii m-au facut sa citesc cartea pe nerasuflate.
Tinta calatoriei scriitorului: Londra, considerat cel mai mare oras din Englitera, dar si din lume, dupa marturia sa. Oras intins pe o suprafata de 35.000 de hectare, intretaiat de opt mii de strazi si cu o populatie de sase milioane, se aprecia "sugubat" de catre publicistii care au vizitat Londra ca aici "traiesc mai multi scotieni decat in Edimburg, mai multi irlandezi decat in Dublin, mai multi evrei decat in Palestina si mai multi catolici decat in Roma".
ABUNDENTA. Cum, cu ce si unde se ospata calatorul odata ajuns la Londra? In restaurantele hotelurilor sau in pensiuni. Radu D. Rosetti face o descriere exacta, uneori malitioasa: "... pentru 17 silingi pe zi am dreptul la doua mese. Dejunul, lunchul cum il numesc ei, nu se socoteste in pensiune. Dar ce mese! Nu exista popor pe lume sa manance mai mult decat cel englez. Ascultati ce-nghite numai dimineata la breakfast (un fel de cafeaua noastra cu lapte): oua, peste, branza, miere si doua-trei cafele cu lapte sau ceaiuri, toate insotite de halci considerabile de paine cu unt. Intre 12-3 p.m., operatia se repeta, adica se ia dejunul compus iar din biftece, rosbifuri, branza, prajituri si cafea. Nu se simte bine englezul daca nu i-a la cinci un the five oâclok tea, cand da gata intr-un sfert de ceas cel putin doua ceaiuri cu o duzina de plumb-pudding".
Cu ce incheie englezul ziua? Cu un pranz in regula - remarca autorul -
