Drojdie, apa calduta, sare, faina... Ingrediente ale unui miracol numit Paine. Si mai este ceva fara de care Painea nu ar exista: iubirea cu care mainile Oamenilor framanta aluatul. Â Â ● fotoreportaj FOTOREPORTAJ de MARIAN RAICA
Click pe imagine FARMEC. Covata taiata dintr-un singur trunchi, veche de 100 de ani, rasufla usurata. Painea este asezata in tavi si asteapta sa se faca mare Drojdie, apa calduta, sare, faina... Ingrediente ale unui miracol numit Paine. Si mai este ceva fara de care Painea nu ar exista: iubirea cu care mainile Oamenilor framanta aluatul.
Fosnetul salcamilor in floare ne invaluie pe noi, cei veniti pentru o farama de vreme in acest paradis. Peisajele ni se par desprinse parca dintr-o alta dimensiune misterioasa si ravasitoare in acelasi timp. Cine n-a crescut la tara, la sat sau la manastire nu poate intelege cum cei de acolo pot accepta un asemenea trai. Asa ca incet, calauziti de parintele Atanasie, economul manastirii, ne indreptam spre locul unde fratele Stelica si ajutorul sau framanta aluatul miraculos care in cele din urma ajunge paine.
JARATIC. Primul lucru pe care il fac cei doi este, dupa spusele lor, sa aprinda focul in cuptorul dornic de iubirea patimasa a lemnelor. Dupa ce acesta se satura de inclestarea fierbinte, lasa jaraticul sa se stinga de la sine si asteapta sa coaca nenumaratele tavi cu aluat framantat de mainile celor doi calugari. Narile frematande ale prea putin stiutorilor ziaristi asteapta, uitand de prea cucernica rabdare, sa guste din minunea aburinda, dar pana cand aceasta isi va face aparitia sunt nevoiti sa pastreze tacerea. O pisicuta se freaca de picioarele noastre dornica de atentie, curcile se intorc de la pasune trecand rapid pe langa noi, un cocos se infoaie la vederea unei gaini, iar noi privim travaliul viitoarei paini care se cazneste sa se rumeneasca mai repede pentru masa calu
