JURNAL DE CINEFIL Macar o data in viata ati auzit, cand se vorbea despre iubiri celebre, de cuplul Tristan si Isolda. Sunt insa sigura ca mai exista persoane care nu stiu care a fost povestea lor, chiar daca toata lumea a aflat ca oamenii astia s-au iubit si ca era o relatie interzisa la mijloc, plus o lotiune magica producatoare de indragosteala.
Cei care stiu povestea triunghiului amoros dintre Lancelot, Guinevere si Arthur pot sa considere ca stiu si aceasta poveste de iubire la care mai participa si Mark, tatal adoptiv (sau unchi, dupa alte scrieri) al lui Tristan si sot al Isoldei.
Ridley Scott (domnul cu Gladiatorul, Blade Runner sau Telma si Louise) si-a dorit de multi ani sa regizeze un film despre cei doi, dar a sfarsit prin a fi doar producator al celui mai nou film hollywoodian cu Tristan si Isolda.
Filmul ruleaza si pe ecranele noastre, iar asta inseamna ca avem o ocazie buna sa ne completam cultura generala, chiar si cu cateva mici sincope, pentru ca povestea a mai fost curatata si adaptata in favoarea unor emotii oferite in plus spectatorilor. Asa face Hollywoodul de fiecare data cand are o poveste de dragoste legendara, adica un prilej de chatarsis pentru emotiile si frustrarile publicului.
In aceeasi idee, va propun un exercitiu: haideti sa ne uitam la povestea lui Tristan si a Isoldei din perspectiva contemporana.
Primul scenariu. Sa ne imaginam o Isolda a zilelor noastre care e casatorita cu un domn de-o varsta cu tatal ei, altfel instarit, proprietar de pamanturi, case si alte acareturi aducatoare de venituri si faima. Sa ne mai gandim ca domnul sot are un nepot sau un fiu adoptiv care e plin de pachetele de muschi si cu care Isolda noastra are in comun nu doar varsta, ci si oarece idealuri spre libertate si experiente, care mai de care mai spirituale si/sau sexuale. Ia ganditi-va un pic. Daca vecina voastra ar fi asa,
